Cine plătește nunta

Nu există o regulă valabilă peste tot. Există obiceiuri, care diferă de la o zonă la alta și de la o familie la alta, și există ce poate fiecare. La unele nunți contribuie amândouă familiile, la altele mirii plătesc aproape tot, iar părinții ajută cu o linie anume.

Discuția vine devreme. În checklistul din Da, vreau, „Stabilește bugetul total și cine contribuie” cade cu vreo 13 luni înainte de nuntă, imediat după alegerea datei, pentru că avansul la sală pleacă la scurt timp după.

Simion Florea Marian descria în „Nunta la români”, la 1890, nunta de la sat de atunci. Fiecare avea partea lui:

• Părinții din amândouă părțile se îngrijeau de mâncare, de băutură și de plata lăutarilor.
• Mirele tocmea lăutarii și cumpăra darurile pentru mireasă.
• Nuna mare pregătea lumânările de cununie, din ceară curată.
• În unele părți, nunul mare plătea jumătate din lăutari și făcea daruri miresei.

Unele urme au rămas. Spotmedia scrie că în Oltenia printre rolurile nașilor sunt cocarda mirelui, voalul miresei și lumânările de cununie împodobite cu flori.

• Lumânările de cununie, prin tradiție. Nașii le țin la slujbă, de o parte și de alta a mirilor.
• Obiectele slujbei, acolo unde le aduc ei: vinul, piscoturile sau colacul, la unele parohii mierea și panglica. La Parohia Sfinții Români, de exemplu, lista cu ce se aduce e pentru miri, așa că întreabă preotul.
• În unele zone, voalul miresei și cocarda mirelui.
• Uneori, contribuția la biserică sau o linie din buget, cum ar fi formația. Asta o stabilești cu ei, nu o presupui.

Plicul nașilor e separat de toate astea și vine la nuntă, ca al celorlalți invitați. Ce fac nașii la biserică și la petrecere găsești în rolul nașilor, iar cum le ceri să vă fie nași, în cererea nașilor.

La cununia religioasă se dă o contribuție, iar Biserica Ortodoxă nu o numește taxă. Digi24 relata, după precizările Sfântului Sinod din 2017, că sumele oferite la Sfintele Taine sunt contribuții benevole, al căror cuantum îl stabilește consiliul parohial. Când dați suma, cereți chitanță.

Pentru ele nu am găsit o regulă scrisă, așa că le treci și pe ele în discuția cu familiile:

• Verighetele le cumpără, în unele familii, mirii, iar în altele le fac cadou nașii sau părinții.
• Florile și buchetele, la fel: mirii, nașii sau părinții. Contează să știe toți cine le ia, ca să nu le cumpere doi oameni. Ce flori alegi și cine prinde cocardele găsești în buchetul miresei.
• La cazare sunt două feluri, și le poți avea pe amândouă: camerele pe care le plătești tu, de exemplu pentru nași sau bunici, și cele pe care și le plătește fiecare invitat. Pe larg, în cazarea invitaților.

1. Fă întâi bugetul, pe categorii, ca să știi ce ceri. Cum îl faci, pas cu pas, găsești în bugetul nunții.
2. Vorbește cu fiecare familie separat, înainte de avansul la sală. Întreabă-i cu cât vor să ajute și dacă preferă o sumă sau o linie anume.
3. Cu nașii vorbești la cerere: lumânările, biserica și ce mai vor să ia asupra lor.
4. Scrie ce ați hotărât, linie cu linie, și dă-le tuturor aceeași listă.
5. Ține darul separat. Avansurile pleacă cu luni înainte, iar plicurile le numeri abia după nuntă.

Copiază tabelul în caietul tău sau tipărește pagina și completează ultima coloană cu familiile, la aceeași masă. A doua coloană spune doar cine o poate plăti, nu cine trebuie.

Plicurile le treci după nuntă, unul câte unul, în evidența darului. Cum se gândesc invitații la dar găsești în cât dai la nuntă.