Cum faci lista de invitați la nuntă

Invitația pleacă la o familie: „Familia Popescu”, „Ioana și Mihai”, „Tanti Lenuța”. Răspunsul vine tot de la familie, iar la masă familia stă împreună. Dacă scrii lista om cu om, ajungi să numeri de două ori aceeași casă și să rupi familii la mese.

La fiecare familie notează de la început câteva lucruri:

• Cum îi scrii pe plic sau în salut.
• Câte persoane sunt, câți adulți și câți copii.
• Din partea cui vin.
• Un telefon, ca să le trimiți invitația și să-i poți suna.
• Orașul, dacă vin de departe și au nevoie de cazare.

La o nuntă românească, lista are mai multe părți: a mirelui, a miresei, a părinților mirelui și a părinților miresei. Când știi din partea cui e fiecare familie, știi pe cine întrebi de ea, cine o sună și cât de mare e fiecare parte.

Dacă la tine în zonă nașii mai vin și cu invitații lor, cum se face încă în unele locuri, trece-i tot pe listă. Așa știi câte locuri le ții și unde îi așezi.

Părinții au de obicei cea mai lungă listă de rude, și o știu din cap. Cere-le lista lor scrisă, cu numărul de persoane la fiecare familie, și stabiliți de la început câte locuri are fiecare parte.

În Da, vreau, le trimiți părinților un link pe WhatsApp: își scriu familiile pe telefon, fără cont și fără parolă, iar tu le vezi și le aprobi înainte să intre în lista de invitați. Nimeni nu mai dictează nume la telefon, și nimeni nu șterge din greșeală familia altcuiva.

Prima listă iese aproape mereu mai lungă decât sala. E normal: scrie-i pe toți, apoi hotărăște, în ordinea asta, cine rămâne. Dacă vrei de la început o listă scurtă, citește și nunta mică.

1. Familia apropiată și nașii rămân.
2. Apoi prietenii pe care îi vezi des.
3. Colegii: toți dintr-o echipă sau niciunul, ca să nu superi pe nimeni.
4. Partenerii invitaților: cei care sunt de mult împreună vin cu numele, ceilalți cu un „și însoțitorul”.
5. Copiii: alege o regulă și ține-o pentru toți, de exemplu doar copiii din familie.

Pe cei la care încă te gândești pune-i pe o listă secundară. În Da, vreau, familiile de pe lista secundară nu intră în numere și nu primesc invitația până nu le muți pe lista principală, așa că vezi în orice clipă cât ar crește nunta dacă îi chemi și pe ei.

Unii invitați nu pot veni, dar trimit darul: mătușa din Italia, un coleg care are altă nuntă în aceeași zi. Pune-i pe listă și marchează-i „doar cu plicul”. Nu le numeri scaun și nici meniu, dar știi de la cine vine darul și îi treci în evidența darului.

Cum îi numeri, cum ajunge plicul și cum le mulțumești găsești la invitații din străinătate și cei care vin doar cu plicul.

Nu toată lumea vine peste tot. La cununia civilă legea cere doi martori, care pot fi și rude (Codul civil, art. 287 și 288), iar restul invitaților vin dacă îi chemi. La biserică și la petrecere vin de obicei toți, iar masa a doua zi are o listă mai scurtă, cu familia și prietenii apropiați. Notează la fiecare familie la ce e chemată.

• Câte familii ai invitat și câte persoane sunt în ele.
• Câți adulți și câți copii, pentru meniuri.
• Câți au confirmat, câți au spus nu și câți nu au răspuns.
• Câți vin doar cu plicul.

Cifra care contează e cea a confirmărilor, nu a invitațiilor. Cu ea vorbești cu sala, faci planul de mese și socotești bugetul.

În checklistul din Da, vreau, lista finală cu ambele familii cade cu vreo șase luni înainte de nuntă, invitațiile pleacă cu vreo trei luni înainte, iar numărul final îl dai sălii cu două săptămâni înainte. Până la ultimul termen mai poți adăuga, dar de la primul încolo e bine să nu mai crească.